Nu toți copiii își doresc ultimul tip de Iphone, gadget-uri sau haine de brand cu care să își impresioneze colegii de la școală ori prietenii. În România, există copii cu care viața a fost extrem de nedreaptă și pe fețele cărora nu vezi decât tristețe și lacrimi. Rențu și cei doi frați ai săi fac parte din categoria copiilor fără copilărie, care încă de mici au fost nevoiți să ducă grija zilei de mâine și să muncească pentru a avea o pâine pe masă.El este Rențu, copilul care tânjește după o salată de boeuf! Deși pare greu de crezut, în România secolului XXI sute de mii de copii merg la culcare flămânzi. Este realitatea cruntă pe care foarte mulți politicieni, de la cel mai mic și până la cel mai mare, refuză să o vadă.
El este Rențu, copilul care tânjește după o salată de boeuf!
În timp ce mai marii țării sunt ocupați cu propaganda râurilor de lapte și miere care curg din abundență pe plaiurile mioritice, acești copii sunt condamnați să trăiască în sărăcie, lipsuri, foame, mediocritate și să îndure umilințele societății, pentru că da, zilnic mii de elevi care provin din familii defavorizate sunt victime ale bullying-ului la școală.
Și cum pot să învețe acești copii ca și să facă performanță astfel încât să își depășească condiția când stomacul le este gol, hainele ponosite, mâinile muncite și sufletele zdrobite de greutățile vieții?
Mai pot acești copii să devină speranțele României, când ei înșiși sunt fără speranță?
Cu toții știm că răspunsul este cât se poate de clar, simplu și totodată, dureros: NU!
Iar, din păcate, nici măcar revoluționarul proiect ”România Educară” al președintelui Iohannis, anunțat ani la rând cu surle și trâmbițe, nu va rezolva această problemă.
Așa cum nici problemele acestor copii nu vor fi rezolvate prea curând.
Însă, din fericire, mai există și oameni cu suflet mare care le mai întind câte o mână de ajutor acestor micuți care se mulțumesc cu puțin.
Este și cazul lui Rențu, un copil din Oltenia care în urmă cu ceva timp a devenit viral pe rețelele de socializare, după ce a spus că a mâncat o singură dată în viață salată de boeuf și că nu știe dacă va mai mânca așa ceva vreodată pentru că doar mamele știu să o facă.
Micuțul și cei doi frați ai săi sunt crescuți doar de tată și împreună împart durerile și necazurile.
În timp ce alți puști de seama lui își doresc tot felul de jucării și gadgeturi el își dorea două pungi de cartofi, cârnați și o pizza.
Într-un dialog cu nea Cristi, așa cum îi spune el omului cu suflet mare care le-a întins o mână de ajutor lui și fraților săi, Rențu a spus că mâncarea lui preferată este salata de boeuf pe care o mâncase cu vreo cinci ani în urmă la un prieten.
Imaginile cu dialogul dintre el și nea Cristi i-au impresionat până la lacrimi pe românii care s-au declarat revoltați de mizeria și lipsurile cu care astfel de îngeri fără aripi sunt nevoiți le înfrunte.
NEA CRISTI: Ia să-mi zici tu…ce vrei de ziua ta?
RENȚU: Păi, eu știu, nea Cristi…habar n-am.
NEA CRISTI: Păi?
RENȚU: De unde bani… Astăzi am avut de cartofi, mâine trebuie cumpărată pâine.
NEA CRISTI: Lasă, mă…ziceam de ziua ta.
RENȚU: Două plase de cartofi și niște cârnați. Și o pizza mare, că e bună, bună
NEA CRISTI: Păi eu mă refeream la un lucru ceva.
RENȚU: Telefon avem datorită matale, altceva v-aș cere dar mi-e rușine.
NEA CRISTI: Zi, mă, ce e?
RENȚU: O bicicletă, măcar una să avem pentru toți trei.
NEA CRISTI: Și Bertu vrea la fel?
RENȚU: Păi..pe toți ne dor picioarele de la mers pe jos.
NEA CRISTI: Ce zici…dacă putem să vă ducem în excursie pe undeva, mergi?
RENȚU: Doar dacă ne luați pe toți trei că adormim cu lacrimi în ochi când auzim că alții se duc peste tot…Noi visăm să mergem la Filiași sau Craiova, să avem și noi ce să povestim când ieșim pe uliță.
NEA CRISTI: Ce mâncare preferată ai?
RENȚU: Acum vreo 5 ani am mâncat salată de boeuf. De-aia aș vrea, doar mamele știu să facă. Așa nu știu dacă am să mănânc vreodată…
NEA CRISTI: Și acum 5 ani cine v-a făcut?
RENȚU: Mama unui prieten…
NEA CRISTI: Și v-a plăcut așa mult?
RENȚU: Da, că avea carne și cartofi, maioneză și era colorată.
NEA CRISTI: Bravo, mă. Păi nu facem și noi?
RENȚU: Păi nu e prea scumpă?