Ioana mă asculta cu atenție, iar privirea ei mă mustra.
— Crede-mă, Ioana, nu fac asta ca să mă răzbun pe Marin… Sunt conștientă de faptul că nu am nicio scuză. Pur și simplu, m-am îndrăgostit de Costin!
— Te înțeleg, Cati… În timp ce tu îmi povesteai despre cât de apreciată te simți de Costin și ce bine este să găsești mâncarea caldă pe birou, mi-am amintit de Marius. A fost frumos, dar ceea ce pot să îți spun, din experiența mea, este că am regretat această aventură.
— Te-ai simțit vinovată?
— M-am simțit vinovată și am simțit că puținele momente în care am fost lângă el nu au meritat suferința care a urmat. în plus, întotdeauna m-am gândit la soția lui și mă mustra conștiința. Ăsta este și motivul pentru care am renunțat: nu am vrut să distrug o familie!
Ioana m-a pus pe gânduri. M-am îndrăgostit de șeful meu, un tip pasional, frumos, deștept. Singura problemă era aceea că sunt căsătorită și am un copil. El e singur. A ieșit curând dintr-o relație. La început, a încercat să se țină departe de mine, dar atracția dintre noi a fost prea puternică. De la câteva glume în pauza de țigară am ajuns… în patul lui.
Sexul cu el era grozav, și nu numai. Relația în sine era una explozivă. Tipul ăsta trăia la maximum viața și mă făcea și pe mine să mă simt încă tânără, încă iubită. în preajma lui aveam un sentiment ciudat de siguranță. îl iubeam și mă iubea, dar inevitabil mă gândeam la copilul neștiutor care mă așteaptă acasă. întotdeauna mi-am dorit să fiu un exemplu pozitiv pentru el, să îi arăt calea cea bună, să învețe din comportamentul meu, nu din vorbe. Iar eu eram prinsă într-o relație extraconjugală din care nu aveam nici cea mai mică intenție să ies!
Mi-aș fi dorit să îl cunosc mai devreme pe Costin. în brațele lui, mă regăseam pe mine cu tot ce am mai bun de oferit lumii. Nu știu prin ce mecanism a reușit acest bărbat să mă pună în mișcare, încât, într-un timp scurt, să obțin o evoluție profesională majoră. și s-a întâmplat fără ca el să intervină în vreun fel.
După discuția cu Ioana, am plecat spre casă gânditoare. Mi-am spus că ar fi mai bine să merg pe jos, pe malul Dâmboviței, ca să mă adun. Cuvintele prietenei mele îmi răsunau în minte și dragostea pentru Costin îmi bubuia în piept. Telefonul a început să sune în buzunarul poșetei, scoțându-mă din starea aceea:
— Iubito, poți să vorbești?
— Costin! Mi-e dor de tine! Unde ești?
— M-am întâlnit cu Melania.
— Parcă v-ați despărțit acum două săptămâni…
— M-a sunat. Avea o veste importantă.
— Ce veste importantă, Costin?
— Melania e însărcinată. Vrea să păstreze copilul.
— și ce legătură ai tu cu asta?
— Susține că e al meu…
— Mi-ai spus că între voi nu a mai fost nimic în ultimele șase luni…
— Așa este, cu excepția nopții ăleia când m-am îmbătat, știi…
I-am închis telefonul în nas. îmi era de ajuns cât am auzit. Costin mă mințise. Mă simțeam ruptă în bucăți. Bărbatul pe care îl iubeam și pentru care îmi pusesem în joc liniștea familiei tocmai îmi spusese că urma să aibă un copil cu altă femeie. A continuat să sune până când telefonul meu a rămas fără baterie. Când l-am deschis, am găsit 10 mesaje de la el.
„De ce nu vrei să înțelegi că și eu te iubesc? Crezi că mie îmi convine situația asta? și tu ai un copil. știi cât de greu îmi e să îți dau drumul și să adorm cu gândul că ești în brațele soțului tău?”
L-am sunat după miezul nopții, când toți cei din casă dormeau.
— Cati, ai văzut mesajele?
— M-ai mințit, cum să mai am încrede-re în tine?
— Dar eu cum să am încredere în tine? ți-am cerut de atâtea ori să divorțezi. A fost un moment de slăbiciune. Nu mai simt nimic pentru Melania, știi doar!
— Nu știu ce simți sau ce gândești tu! Eu am îndoieli serioase în privința ta.
Am închis din nou. M-am trezit dimineața din cauza unor lovituri puternice în ușa de la intrare.
— Vreau să vorbesc cu Cati! Lasă-mă să intru!
Am recunoscut vocea lui Costin. Soțul meu îl ruga pe un ton politicos să plece pentru a nu fi obligat să anunțe Poliția.
— Ce se întâmplă aici? am întrebat.
— Cati, am venit să te iau! Ia copilul și hai cu mine, acum!
— Măi omule, tu ești nebun sau te prefaci? Cati, îl cunoști pe individul ăsta?
Soțul meu se uita nedumerit când la mine, când la Costin.
— Este șeful meu. Are probleme și crede că le-ar putea rezolva dacă eu aș accepta să am o relație cu el. Dar, cum nu pot accepta propunerile lui indecente, îmi voi da demisia chiar azi.
— Foarte bine!
Costin a plecat, lăsându-mă goală pe interior. Am ales să rămân alături de familia mea. Nu aveam curajul să îmi asum acea mare iubire, să iau viața în piept și să renunț la tot. Mi-am băut cafeaua amară, după care m-am îndreptat spre birou, hotărâtă să pun capăt acelei aventuri. Am scris demisia de acasă pentru a nu fi nevoită să zăbovesc prin firmă. Costin mă aștepta.
— Cati, Melania a încercat să mă șantajeze. Nu este însărcinată. M-a sunat dimineață ca să îmi spună că a pierdut sarcina…
— Ce se întâmplă între tine și Melania nu mă privește, Costin!
— Dar ce se întâmplă între noi doi, Cati? Cu noi cum rămâne?
— în niciun fel. Eu voi pleca acum. Uite demisia mea!.
— Bine, pleacă! Fugi de mine! Ori-unde o să te duci în lumea asta nu ai să poți fugi de tine! Pentru că acolo e problema: în sufletul tău! Omul lângă care trăiești nu o să te facă niciodată fericită.
Ultimele sale cuvinte m-au țintuit în loc. Ne-am privit în ochi. Costin a întins mâna.
— Cati, ai nevoie de mine, așa cum eu am nevoie de tine! Hai să fugim în lume!
De multe ori îmi dorisem să fug, să plec într-un loc îndepărtat alături de el.
— Vorbești serios, Costin?
— De ce aș glumi? Asociatul meu este dispus să preia toate acțiunile. Cu banii obtinuți de la el trăim liniștiți oriunde în lumea asta. O luăm de la zero. Punem pe picioare altă afacere.
— și unde mergem?
— Hai să ne mutăm în Spania! Am câțiva prieteni acolo. Ne va fi mai ușor.
Am plănuit plecarea noastră până în cele mai mici detalii. Eu aveam să dispar într-o zi, lăsând un bilet pentru soțul și copilul meu.
Costin a zburat spre Spania ca să pregătească terenul. Stabiliserăm să îl urmez peste o săptămână. în dimineața plecării, mi-am privit băiatul dormind. Dacă eu plecam, s-ar fi trezit singur. Cum să înțeleagă el că mama îl părăsise? Cum să se descurce fără mine? M-am apropiat și l-am mângâiat pe cap. A în-ceput să se întindă. A deschis ochii și mi-a zâmbit.
— Mami, nu știam că ești aici! Am visat urât!
— Ce ai visat?
— Că tu ne părăseai pe mine și pe tata!
— Mami nu o să vă părăsească niciodată, puiul meu!
Am început să plâng. M-am simțit murdară, vinovată. După ce a plecat băiatul la școală, am sunat-o pe Ioana.
— Ioana, ajută-mă! Dacă nu vii la mine acum, o să mă arunc de pe bloc!
— Ce-ai pățit? Te-ai certat cu Costin?
— Mă simt ca o mizerabilă! Am vrut să îmi părăsesc copilul și soțul pentru un bărbat! Mă urăsc!
— Nu spune asta! Toți greșim… Vin la tine acum. Nu închide. Rămâi la telefon până ajung.
Ioana m-a dus în acea zi la o biserică unde m-am spovedit. Apoi mi-a spus:
— Te-ai spovedit. Asta înseamnă că te-ai curățat de păcate. Este momentul să îți schimbi viața. Iartă-te și mergi mai departe! Viața e o luptă! Important este să nu mai repeți greșelile din trecut!
Nu știu dacă voi putea să mă iert cu adevărat vreodată. Costin nu m-a căutat. Probabil că a înțeles alegerea mea. Sau poate avea un plan de rezervă. Am aflat întâmplător că și Melania este în Spania.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.