Atunci cand Karen a aflat ca o sa aiba al doilea copil, a facut tot ce i-a stat in putinta sa-l pregateasca pe Michael, copilul ei de cativa anisori, pentru venirea pe lume a micutului.
Mai tarziu au aflat ca bebelusul care o sa vina pe lume este fetita, si Michael a inceput sa-i cantec un cantec surorii lui inca nenascute. Se crea o legatura intre el si surioara lui chiar daca inca nu se cunosteau. A fost o sarcina normala pentru Karen, si durerile nasterii au inceput. La fiecare cinci minute, apoi la trei si apoi la un minut.
Complicatiile au aparut in timpul nasterii si mama a avut contractii ore intregi. Doctorii se gandeau la cezariana, si dupa ore de lupta, copilul s-a nascut. Starea ei de sanatate era precara, totusi. Ambulanta s-a grabit sa ajunga cu bebelusul la sectia de neonatologie a spitalului St. Mary din Knoxville- Tennessee.
Pe masura ce zilele treceau, starea de sanatate a fetitei se deteriora tot mai mult. Specialistul de pediatrie le-a spus parintilor ca are sanse de supravietuire foarte mici si ca ar trebui sa se astepte la ce este mai rau.
Parintii pregatisera o camera separata in casa pentru viitorul copil, iar acum se aflau in situatia in care trebuia sa planifice o inmormantare.
Dar Michael nu vroia sa renunte, si se ruga de mama sa sa-l lase sa-si vada surioara. El vroia sa-i cante un cantec. Bebelusul era de doua saptamani la terapie intensiva, iar Michael se ruga de parinti sa-l duca la spital. Karen s-a hotarat sa-l ia la spital, in ciuda faptului ca accesul copiilor era interzis la sectia de terapie intensiva.
A intrat cu el in sectia ATI si asistenta a informat-o ca accesul copiilor este interzis. Insa ea i-a raspuns ca nu o sa plece pana nu o sa-i cante surorii lui un cantec. Asistenta a fost reticenta, dar l-a lasat sa ramana.
Karen l-a condus pe fiul sau la patul micutei. Michael se uita la fetita care pierdea lupta cu viata. Imediat, el a inceput sa-i cante: “ Tu esti raza mea de soare, singura mea raza de soare, tu ma faci fericit cand cerul este gri.”
Fetita a inceput sa-i raspunda rapid. Pulsul ei a inceput sa se calmeze si sa ramana constant. Karen, cu lacrimi in ochi, l-a incurajat pe Michael sa continue sa-i cante.
Pe masura ce el continua, respiratia tensionata a copilului a devenit neteda. Ea a inceput sa se relaxeze si sa se odihneasca.
Asistenta medicala care a fost prezenta in camera nu putea sa-si creada ochilor. Atat ea cat si Karen il incurajau pe baiat sa cante. Cu toate ca bebelusul a fost in stare critica cu doar o jumatate de ora inainte, ea a fost deja tot mai bine , suficient de bine cat sa paraseasca spitalul ziua urmatoare. Necrezut! Wow!
Dumnezeu exista si mare este puterea Lui!
Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.