O femeie a povestit pe internet cum a ajuns să fie mamă când deja își pierduse speranța, povestea ei e cutremurătoare.
,,L-am întâlnit pe Matei când mă așteptam cel mai puțin. Doi prieteni ne-au cuplat. Matei era văduv și avea o fetiță de 3 ani. La prima întâlnire, mă gândeam că dacă totul merge bine, voi primi totul, un soț și un copil pe care mi-l dorisem foarte mult. Încercasem ani la rândul să concep un copil cu fostul soț și am descoperit că nu pot avea copii.
După trei luni de întâlniri, am cunoscut-o pe Alina, fiica lui Matei. Țin minte și acum ziua aceea. Alina, stând pe umerii tatălui ei, m-a lovit cu picioarele în cap, fără să vrea. Și-a cerut scuze în cel mai adorabil mod.
Am fost și la mare împreună. Și acum mai avem poza aceea. Eu radiind de fericire, ținând-o pe Alina în brațe în costumul ei haios de sirenă și Matei îmbrățișându-ne pe amândouă.
Cinci luni mai târziu ne-am căsătorit. Toți trei.
Toată lumea mă întreabă dacă e greu să iubești copilul altei femei. Știți ce a fost greu? Să renunț la viața mea solitară, să mă mut în casa lui, pe care o construise alături de altă femeie. A fost greu să am o familie instant.
Nu am trecut prin 9 luni de sarcină. Nu am fost să caut landou. Nu am organizat camera bebelușului. Nu am trecut prin faza de la noi doi, la noi trei.
A fost greu să o iubesc pe Alina? Mi-am dorit un copil atât de mult încât cred cu tărie că ar fi fost imposibil să nu o iubesc. Mă uit la ea și îmi saltă inima când o văd fericită.
În afară de lovitura aceea cu piciorul pe care mi-a aplicat-o când ne-am cunoscut, Alina m-a pus la încercare într-o zi. Am certat-o când am observat că și-a lăsat jucăriile în sufragerie. M-a curentat când am auzit “Nu ești mama mea adevărată”.
I-am răspuns repede că sunt mama ei. Nu sunt prima ei mamă, dar sunt o mamă foarte adevărată. Și sunt mama ei acum. M-a luat în brațe plângând.
Alina nu și-a uitat mama. Vorbim despre mama ei, i-am pus poze cu ea în camera ei. Mi-e greu să mă uit la pozele acelea. Mă simt tristă, ca o intrusă.
Într-o zi, după ce am luat-o de la grădiniță mi-a spus că nu credea că o să mai aibă o mami vreodată. I-am răspuns că nici eu nu credeam că o să am o fiică. M-a copleșit cu săruturi pe obraz.
Nu-mi pare rău că nu am văzut-o când s-a născut, când era un boț de carne roz cu câteva fire de păr pe capul acela perfect. Nu-mi pare rău ca n-am fost alături de ea când i-au ieșit primii dințișori.
Acum știu tot ce se poate despre ea. Îi plac sendvișurile cu cașcaval și macaroanele cu brânză. Are un prieten imaginar și nu-i mai place sclipiciul pentru că e de bebeluși.
Dacă totul va fi bine, am să o ascult vorbind de primul ei sărut, am să o văd la facultate și voi sta alături de ea când își va ține în brațe primul copil.”
Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.