Bona se afla singură cu copilul când ceva ciudat s-a întâmplat! Părinții celui mic au izbucnit în lacrimi în momentul în care s-au uitat pe camerele de supraveghere


Povestea unei femei din California, bonă pentru un copil de trei ani, a făcut înconjurul lumii.
Părinții au fost cei care au ținut morțiș să spună tuturor întâmplarea prin care au trecut alături de femeia care a devenit ”eroina” fiului lor.
Când bona a intrat în casă, primul lucru pe care l-a auzit a fost un zgomot ciudat.

În locuință se mai afla, lângă ea, copilul de trei ani de care avea grijă.
Femeia a intruit îndată că ceva nu este în regulă, iar primul reflex a fost să-l ia pe cel mic și să iasă pe ușă.
În tot acest timp, pe scară cobora zgomotos un hoț.

Potrivit insideedition.com, femeia s-a refugiat, împreună cu cel mic, la un vecin, ferindu-l pe copil de orice pericol.
Părinții care au vizionat apoi imaginile surprinse de camerele de supraveghere i-au mulțumit bonei în lacrimi pentru gestul făcut.
„Îi sunt recunoscător pentru ce a făcut pentru fiul meu.

Sunt atât de fericit că se află în viețile noastre”, a declarat Jonathan Lai, tatăl copilului.
Cum se cresc de fapt copiii bogați! O bonă povestește tot dintr-o familie extrem de înstărită: „Salariul meu era de…”
Ce trebuie să faci ca să crești copii fericiți? Ei bine, răspunsul nu constă în a avea bani. Confirmă acest lucru o bonă din Chicago.

Rusoaica Elena Mincheva a petrecut aproape un an lucrând pentru unul dintre cele mai bogate cupluri din oraș.
Acum, femeia de 35 de ani, a scris o carte „Bonă de milionar” în care a povestit experiența sa.
Nu totul a fost ușor. Soția mlionarului „m-a certat că nu-mi folosesc creierul” și m-a amenințat cu concedierea.

„Nu mai lucrezi aici. Este casa mea și nu te suport”.
De cealaltă parte, șeful ei este cel care a intervenit: „De fapt e casa mea. Ce ai zice dacă ea stă și pleci tu?”.
„Cearta era o dramă neplăcută din timpul meseriei mele de bonă.

Eram folosită în relația lor. (…) Familia locuia într-o casă cu șase dormitoare și eu stăteam la subsol, lângă camera de joacă a celor mici.
Salariul meu era de 150 de dolari pe zi, plus casă și masă, pentru 16 ore, de la 6 dimineața la 10 seara. (…) Chiar din prima zi mi-am dat seama că se întâmplă ceva.
Am gătit niște paste pentru copii, Isabella, opt ani, Cameron, șapte ani, și Jack, patru ani.

Doamna care dormea în bucătăria imensă mi-a spus: „De ce nu-l hrănești?”, arătând spre Cameron, care nu s-a atins de mâncare.
Nu știam ce însemna asta. S-a dus nervoasă la masă, a luat paste cu lingura lui și i-a dat în gură.
„Trebuie să-l hrănești. Nu va mânca de unul singur”. Avea șapte ani și nu mânca singur.

Mă gândeam ce va urma. Eram tratată mai degrabă ca un câine decât ca o bonă”.
„Chiar dacă eram obosită, trebuia să mă gândesc la copii.
Petreceau puțin timp cu părinții lor, care erau mult prea ocupați ca să le acorde atenție. (…)

Mesajul pe care l-am învățat din această experiență este că fiecare copil are nevoie și merită dragoste decât bani și alte lucruri materiale.
Dragostea este indispensabilă”, a conchis bona.

Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.