Gică Petrescu a fost unul dintre cei mai mari artiști ai muzicii ușoare și de petrecere din România, lăsând în urmă melodii care încă răsună, precum „Căsuța noastră”, „Uite-așa aș vrea să mor” și „Du-mă acasă, măi tramvai”.
Deși părea că viața lui era o petrecere continuă, lucrurile nu au fost mereu așa. Finalul vieții sale a fost unul trist, într-un apartament de pe Bulevardul Regina Elisabeta.
Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915, la București. Încă din clasele primare, mama sa i-a îndrumat primii pași în muzică, începând cu lecții de pian, iar mai târziu a luat și cursuri de vioară cu profesorul Glattauer, după cum menționează cartea „Viața și cântecele lui Gică Petrescu” (Editura Viitorul Românesc, 1993).
Părinții lui au remarcat rapid pasiunea pentru muzică și i-au angajat un profesor de chitară, instrumentul său preferat, la care obișnuia să se acompanieze. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai” și a cântat într-un ansamblu școlar, atât la chitară, cât și vocal. La 15 ani, talentul lui a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio.
După ce a terminat liceul „Gh. Șincai” din București, la 18 ani, a debutat într-o formație studențească, cântând la baluri și concerte de estradă. Primul său contract ca solist a fost la grădina restaurantului „Princiar” de pe Șoseaua Kiseleff, alături de celebrul naist Fănică Luca. În vara lui 1933, a fost angajat ca solist vocal la restaurantul „Lafayette” de pe Calea Victoriei.
Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.